Marian Sarău

Se anunță aterizarea pe aeroportul Berlin-Tegel, ne apropiem încet-încet de sol, suntem primiți cu o priveliște verde, acum în mijlocul iernii, cu turbine eoliene, cu case parcă noi, aranjate la linie și cu acoperișurile roșii. După aterizare, spre uimirea mea, stăm 40 de minute la controlul de frontieră, foarte mult, asta pentru că doar o singură persoană verifica actele pentru toți pasagerii avionului nostru.

Plecăm din aeroport spre direcția Jena, un oraș mai la sud cu vreo 250 km, undeva la mijlocul distanței dintre Berlin și Munchen. Astfel, am făcut cunoștință cu autostrăzile germane: asfalt de calitate, marcaje și semne de circulație la tot pasul, nu te poți pierde chiar dacă vrei. Pădure de o parte și de alta a autostrăzii, din când în când “ferme” de turbine eoliene. Nici un blocaj, doar două semafoare pe tot acest traseu, unul până la ieșirea din Berlin spre autostradă și apoi încă unul în orașul destinație.

Ajunși în Jena, urmează descoperirea acestui oraș al științei. Un oraș cu aproximativ 100.000 de locuitori situat într-o mică depresiune între dealuri sau munți nu foarte înalți, dar foarte bine împăduriți, filtrând aerul rece.

Jena este un mare centru universitar al Germaniei, din 1558, atunci când Friedrich Schiller a pus bazele universității care îi poartă numele, în prezent având în jur de 20.000 de studenți.

În același timp în acest oraș s-au inventat și se fabrică vestitele lentile Carl-Zeiss, folosite de către Sony pentru tot ce înseamnă camere foto sau video și în optica medicală pentru realizarea ochelarilor.

Vasele tip Jena, folosite în special pentru cuptoarele cu micounde, tot aici își au originea.