Marian Sarău

Criza economică mondială se aproprie încet, încet și de România. Pe lângă disponibilizări și închideri de fabrici, se vorbește chiar despre mărirea cotei unice de impozitare de la 16% la 19%, din 2009, asta pentru a se strânge bani mai mulți la buget. Acțiune cu două tăișuri. Acestă mărire îi poate aduce pe unii în faliment, deci angajați în șomaj și implicit multe afaceri în faliment nu mai aduc nici măcar acei 16% la buget. Iar diferența de bani pe care o câștigă statul trebuie să o dea șomerului care tocmai și-a pierdut jobul.

După cum se știe criza a început de la americani, pentru că băncile acestora au dat credite imobiliare ca pâinea caldă, tot cu bani luați prin credit de la alte bănci și alte surse de finanțare. Falimentul Lehman Brothers a fost într-un fel startul crizei. Au urmat probleme cu toate băncile, inclusiv cele din România, zvonuri că unele nu ar sta așa bine, fluctuații foarte mari a cursului valutar, căderea burselor, scăderea barilului de petrol, creșterea dobânzilor la credite, clătinarea companiilor de asigurare.

Criză de lichidități și înăsprirea condițiilor de creditare, care ar avea ca scop protejarea băncilor, au efecte adverse foarte grave: piața auto este în declin, cererea de autoturisme s-a redus foarte mult, producătorii încearcă să atragă clienții cu oferte șoc, dar dacă banca nu dă bani nu poți cumpăra nimic. Producția stagnează și afectează toate firmele care lucrau pentru producătorii de autoturisme.

Același lucru se intâmplă și cu piața imobiliară, care este blocată, nimeni nu cumpără și nimeni nu vinde, proprietarii vor să vândă la prețurile de acum câteva luni, nu vor să lase din preț. Potențialii clienți așteaptă să mai scadă prețurile, dar oricum băncile nu dau credite așa că sunt șanse mici de a cumpăra ceva. O situație destul de neagră au complexele rezidențiale, care pierd enorm neavând cui vinde apartamentele în care băncile au băgat bani.

O situație destul de gravă pentru bănci este că dacă se ajunge ca mulți care au credite imobiliare cu ipotecă nu-și mai plătesc ratele. Apartamentul cumpărat la 100.000 euro și evaluat la aceeși sumă acum nu mai are aceeași valoare, astfel dacă proprietarul nu-și mai plătește rata, banca rămâne cu un apartament evaluat la o anumită sumă, dar care acum are o valoare mai mică, deci pierde enorm.

Mulți manageri speriați de criză încearcă să-și optimizeze cheltuielile, de aici rezultă disponibilizări și oameni care ajung în stradă în momente când foarte puține firme fac angajări. Reducerile de personal mai au ca și cauză scăderea producției ca urmare a cererilor din ce în ce mai mici și a exporturilor în scădere.

Astfel astăzi, oficial, Germania, cea mai mare putere economică a Europei, a întrat în recesiune economică, după Marea Britanie, care a intrat și ea în recesiune, iar acum se pregătește Elveția. Mii de oameni au fost disponibilizați și alții vor mai fi, criza se propagă și acționeză ca un domino.

În acestă criză primii care vor fi afectați vor fi cei mici și medii, oricum nici cei mari nu vor ieși neșifonați, dar cu un management bun pot supraviețui. Pentru unii cu bani poate fi un moment propice de a face achiziții, mașini, apartamente și terenuri “la ofertă”.

Cred totuși că acestă criză este și puțin mascată din cauza alegerilor care vor avea loc la sfârșitul lunii, probabil după acestea vom simți mai aspru această criză economică.